Mi se intampla uneori sa simt ca nu am nici o legatura cu varsta mea reala.
Uneori ma simt mult mai tanar, pozitiv, am toata viata inainte, energizat, ma vad schimbandu-mi oricand orientarea profesionala, plec in Bahamas, ma fac barman, etc.
Alteori, ma simt matur si responsabil, sunt politicos si plicticos, ma gandesc la familie si alte nebunii, la investitii destepte, la cum sa imi cunosc vecinii, sa traiesc in armonie…bleah!
What the fuck!? De ce ma gandesc la asta acum, am inca 20 de ani, nu? 
Mi-am indeplinit un vis!! Am obtinut certificatul international pentru conducerea de ambarcatiuni, adica barci, yachturi… De abia astept sa ies in larg!
Mai multi dintre prieteni & familie imi citesc uneori blogul. Chiar si mama am aflat ca l-a urmarit o perioada. Am primit de curand un feedback chiar de la prietena mea care mi-a spus ca blogul meu este plictisitor si ca a devenit un loc in care imi fac reclama. Ar trebui sa scriu cu mai mult “feeling”, mai personal asa cum o face un personaj anume. Nu il mentionez din motive de orgoliu masculin 
Sunt intr-un punct existential al blogului in care ma intreb de ce il mai tin. De fapt, de ce l-am inceput si de ce sa il continui? Pentru cine scriu eu si unde ajung toate aberatiile scrise de mine?
Este vorba pana la urma de un cost de oportunitate. In loc sa stau sa scriu aberatii pe blog as putea sa fac ceva mai util pentu mine si pentru umanitate. Merita efortul investit intr-un blog? Nu incepem de fapt blogul ca un mijloc prin care sa ne facem reclama? Sa ne laudam si sa parem interesanti?
Intrebari retorice…Nu astept dar m-ar bucura o reactie…
Mi-am permis sa parafrazez un titlu de roman al lui Jules Verne. In copilarie, visam sa ajung marinar – mare navigator- explorator… Am devorat toate cartile lui Jules Verne care intr-un final mi-au insuflat visul asta.
Ei bine, nu am ajuns marinar, am facut ASE-ul… dar nu am renuntat. 
Azi am inceput cursul de navigatie in cadrul Scolii de Navigatie a Yacht Clubului Regal Roman. Multumesc tuturor care m-au sustinut!! Am niste prieteni dementiali!!
Categorisit la smartini's | Etichete: Dan Puric, Realitatea, Romania, Turcescu
