Categorisit la Adventure race, Biciclete, Excursii, Miscare, Munte, Outdoor, Sport
Suntem doar la cateva ore distanta de competitia de aventura Carpathian Adventure.
Carpathian Adventure este o competiţie de aventură clasică de trei zile, prin care se cunosc oameni, se încheagă echipe, se întrec în numeroase activităţi outdoor şi în tot acest timp au parte de frumuseţea şi sălbăticia naturii din România.
Competiţia de aventură este formată dintr-un traseul de circa 150-200 km, secţiunile concursului constând din
- trekking (60-70 km)
- mountain bike (120-130 km)
- plutărit ( 3-5 km)
- coborâre pe coardă, speologie şi alte probe alpine.
Suntem Alex, Laura, Silviu si Tibi… echipa CHILI si suntem iuti! 
Mi-ar fi placut sa scrie ”Pe Varful Moldoveanu”, dar de data asta varful ne-a fost interzis. Am fost in tura echipa de adventure racing, fara nume inca: Alex, Laura, Sorin si cu mine. Am plecat cu gandul sa ajungem pe Moldoveanu sambata dupa-amiaza, pentru a avea timp sa ne intoarcem la Refugiul Vistea Mare sa inoptam.
Am plecat din Bucuresti vineri la 20.33 cu un accelerat murdar si transpirat. Drumul a decurs fara mari evenimente: am baut o bere si s-a racorit afara…Pe la ora 02.00 trenul ne lasa in mica gara din Ucea de Jos la aproximativ 13 km de intrarea pe traseul de 7 ore care duce spre varf. Dupa cateva miscari organizatorice, am pornit prin noapte, pe jos spre munti. Eram odihniti si cu un chef neasteptat de vorba…Am trecut pe rand prin Ucea de Sus, apoi prin orasul Victoria, si undeva pe la ora 06.00 am ajuns la intrarea pe traseu, terminati…Am hotarat sa dormim chiar acolo, in fata unor curti, invadati de tantari, caini urati si cai legati. Suna a freak show! Dupa ce ne-am luat o portie scurta dar surprinzator de eficienta de 40 minute de somn, am mancat si am plecat mai departe. Aveam toata ziua inainte sa ajungem pe varf!
Prin padure drumul a fost placut, am trecut si raul de 2 ori, prin procedeul de descaltare. Apa era infernal de rece dar odata ce ieseai – si treceai peste intepaturile din picioare – te simteai revigorat! E foarte important sa te usuci foarte bine inainte sa te incalti. Umezeala inlezneste aparitia bataturilor si nu vrem asta… Un sfat practic, nu-i asa?
Am trecut usor, usor prin vegetatia deasa de pana in 1.200 metri, am ajuns in zona brazilor inalti si in final pe la 1800 am iesit din padure. Aici a inceput greul. Am urcat pieptis vreo 3 ore, pe potecute unde incapea doar 1 om. A inceput ploaia si s-a intunecat. Simteam ca mai este putin pana in varf dar si puterile noastre erau tot spre zero. Aici a fost momentul in care ne-am intalnit cu 2 oameni care coborau din varf. Au dat de gheata si nu puteau trece. Vestea nu ne-a afectat deloc. Nu ne gandeam ca are cum sa fie ceva destul de important sa ne opreasca. Era mai mult speranta ca nu vom fi nevoiti sa ne intoarcem din drum. Am mers totusi mai departe din ce in ce mai precauti. Drumul devenise ridicol de abrupt iar o miscare calculata prost te trimitea cam 500 metri de-a berbeleacul pe stanci. Dupa un timp, am ajuns la calota de zapada. Era intr-adevar un obstacol de luat in seama. Am decis ca unul dintre noi sa mearga sa exploreze o alternativa. La inceput eram increzator, am gasit un drum pe langa prima bucata de zapada. Nu am ajuns departe. Dupa 100 metri, totul se bloca, iar marimea zonei de strabatut pe gheata era mult prea mare pentru cum eram noi echipati. Faptul ca se insera, ca incepuse ploaia si ceata era deasa, ne-a facut sa ne intoarcem. Nu a fost o decizie usoara dar pe munte nu ai dreptul decat la o greseala si nu era timpul sa o facem. Am ajuns la 2100 metri. Am aruncat o ultima privire spre locul in care ne imaginam ca este varful, am promis ca ne intoarcem anul asta si am inceput coborarea spre locul unde ne-am pus tabara la 1800 metri.
Laura, Alex si Sorin, multumesc! Ati fost grozavi!
Cateva poze aici.
Categorisit la Adventure race, Biciclete, Excursii, Miscare, Munte, Outdoor, Sport
Am facut o tura saptamana trecuta cu bicicletele prin Piata Craiului, Plaiul Foii mai exact. Am fost 3/4 din echipa care va participa la Carpathian Adventure de anul asta, dar experienta ne-a prins bine.
Vineri pe seara , am plecat din Brasov spre Zarnesti. Am pedalat vreo 30 km pe asfalt & 12 km pe drum de tara neasfaltat, ajungand pe la ora 22.00 la cabana. A doua zi sambata am plecat cu ganduri sa ajungem la Cabana Curmatura. Un traseu care pe harta parea accesibil pe teren a fost de fapt infernal. O catarare continua de mai mult de 20 km, cea mai mare parte pe drum forestier, cu bolovani mari sau grohotis in care pierdeai orice aderenta. Am urcat 80% din panta dupa care am cedat. Din cauza unei idiotenii – mi-am uitat suspensia blocata – am pedalat si am obosit mai mult decat coechipierii mei, si am cedat primul. Coborarea a fost spectaculoasa. La inceput mai stresat dar dupa 5 km am luat mainile de pe frane si am coborat “blana” pana jos. Am prins vreo 40 km/h pe drumul forestier si 65 km/h pe asfalt.
M-am intors de pe mare de la cursul de practica pentru manevra navei cu vele.
Au fost 5 zile fenomenale in care am avut parte de toate, de la vreme frumoasa la furtuna si valuri de 4 metri.
Am plecat luni din Constanta si am mers pana in Tulcea, via Sulina. In prima noapte am mers mai mult cu motorul pentru ca nu aveam un vant bun. Eram 6 oameni (4 echipaj si 2 skipperi) care ne-am impartit in carturi de cate 4 ore. A fost imposibil sa dorm mai mult de 1 ora: zgomotul de la motor a fost insuportabil iar spre dimineata au inceput vantul si valuri puternice.
Pe furtuna, mi-a fost imposibil sa stau mai mult de 5 minute sub punte. Mi se activa raul de mare in ultimul hal. Bine, nu e ca si acum ai ce sa faci sub punte. Vasul este inclinat la 30-40 grade si se misca violent fara pauza.
Pe Dunare e alta poveste. Timpul curge greu dar dulce…Ai timp de stat pe punte, la soare cu o bere rece. Am oprit in cateva porturi pe malurile Dunarii unde am mancat la localnici. Pestele a fost evident masa principala si totul a fost nebunesc de bun, inecat in mujdei de usturoi.
Ar mai fi multe de spus…restul la o bere…
Simt ca mi-a intrat deja in sange toata experienta asta si nu ma gandesc acum decat cum sa fac sa ies iarasi cat mai repede pe mare… Am in plan sa mergem mai multi in Croatia vara asta si sa ne plimbam printre insulite. De abia astept!
Categorisit la Excursii, marinarit | Etichete: Constanta, Delta Dunarii, Marea Neagra, marinarit, pe mare, Sulina
Saptamana trecuta am inceput sa dau primele examene pentru certificatul de navigator. Am invatat de am rupt pentru teorie si am reusit sa trec de prima faza de examinare. Pana acum, m-am distrat cu invatatul in cea mai mare parte a timpului. Sunt chestii care imi plac si mi s-au parut usoare. Ca si la examenul de condus, partea de legislatie este foarte greoaie si se simte mana functionarului roman…
Asa cum va spuneam, am trecut de prima etapa si maine plec in practica! Plecam 5 zile, pe Marea Neagra si in Delta Dunarii, pe traseul Constanta – Sulina- Tulcea, retur. 4 nopti dormite pe yacht!
Incerc sa nu imi creez asteptari sau povesti de cum o sa fie, dar acum cand a mai ramas putin timp, incep sa navaleasca tot felul de sentimente. Am visat atat de mult sa fac asta incat mi se pare neverosimul ca peste 24 ore voi fi pe un yacht, in largul marii, operand scota palancului si funga velei mari, incercand sa prind vantul. Se spune ca nu se poate descrie sentimentul pe care il ai atunci cand vantul prinde panza focului si a velei, o umfla si incepi sa te deplasezi peste valuri…Se spune… dar de abia astept sa o spun si eu…
Va las si ne auzim cu poze si povestiri marinaresti pentru 1 saptamana…
Vant la pupa!
