M-am intors de pe mare de la cursul de practica pentru manevra navei cu vele.
Au fost 5 zile fenomenale in care am avut parte de toate, de la vreme frumoasa la furtuna si valuri de 4 metri.
Am plecat luni din Constanta si am mers pana in Tulcea, via Sulina. In prima noapte am mers mai mult cu motorul pentru ca nu aveam un vant bun. Eram 6 oameni (4 echipaj si 2 skipperi) care ne-am impartit in carturi de cate 4 ore. A fost imposibil sa dorm mai mult de 1 ora: zgomotul de la motor a fost insuportabil iar spre dimineata au inceput vantul si valuri puternice.
Pe furtuna, mi-a fost imposibil sa stau mai mult de 5 minute sub punte. Mi se activa raul de mare in ultimul hal. Bine, nu e ca si acum ai ce sa faci sub punte. Vasul este inclinat la 30-40 grade si se misca violent fara pauza.
Pe Dunare e alta poveste. Timpul curge greu dar dulce…Ai timp de stat pe punte, la soare cu o bere rece. Am oprit in cateva porturi pe malurile Dunarii unde am mancat la localnici. Pestele a fost evident masa principala si totul a fost nebunesc de bun, inecat in mujdei de usturoi.
Ar mai fi multe de spus…restul la o bere…
Simt ca mi-a intrat deja in sange toata experienta asta si nu ma gandesc acum decat cum sa fac sa ies iarasi cat mai repede pe mare… Am in plan sa mergem mai multi in Croatia vara asta si sa ne plimbam printre insulite. De abia astept!
Categorisit la Excursii, marinarit | Etichete: Constanta, Delta Dunarii, Marea Neagra, marinarit, pe mare, Sulina
Saptamana trecuta am inceput sa dau primele examene pentru certificatul de navigator. Am invatat de am rupt pentru teorie si am reusit sa trec de prima faza de examinare. Pana acum, m-am distrat cu invatatul in cea mai mare parte a timpului. Sunt chestii care imi plac si mi s-au parut usoare. Ca si la examenul de condus, partea de legislatie este foarte greoaie si se simte mana functionarului roman…
Asa cum va spuneam, am trecut de prima etapa si maine plec in practica! Plecam 5 zile, pe Marea Neagra si in Delta Dunarii, pe traseul Constanta – Sulina- Tulcea, retur. 4 nopti dormite pe yacht!
Incerc sa nu imi creez asteptari sau povesti de cum o sa fie, dar acum cand a mai ramas putin timp, incep sa navaleasca tot felul de sentimente. Am visat atat de mult sa fac asta incat mi se pare neverosimul ca peste 24 ore voi fi pe un yacht, in largul marii, operand scota palancului si funga velei mari, incercand sa prind vantul. Se spune ca nu se poate descrie sentimentul pe care il ai atunci cand vantul prinde panza focului si a velei, o umfla si incepi sa te deplasezi peste valuri…Se spune… dar de abia astept sa o spun si eu…
Va las si ne auzim cu poze si povestiri marinaresti pentru 1 saptamana…
Vant la pupa!
Mai multi dintre prieteni & familie imi citesc uneori blogul. Chiar si mama am aflat ca l-a urmarit o perioada. Am primit de curand un feedback chiar de la prietena mea care mi-a spus ca blogul meu este plictisitor si ca a devenit un loc in care imi fac reclama. Ar trebui sa scriu cu mai mult “feeling”, mai personal asa cum o face un personaj anume. Nu il mentionez din motive de orgoliu masculin 
Sunt intr-un punct existential al blogului in care ma intreb de ce il mai tin. De fapt, de ce l-am inceput si de ce sa il continui? Pentru cine scriu eu si unde ajung toate aberatiile scrise de mine?
Este vorba pana la urma de un cost de oportunitate. In loc sa stau sa scriu aberatii pe blog as putea sa fac ceva mai util pentu mine si pentru umanitate. Merita efortul investit intr-un blog? Nu incepem de fapt blogul ca un mijloc prin care sa ne facem reclama? Sa ne laudam si sa parem interesanti?
Intrebari retorice…Nu astept dar m-ar bucura o reactie…
